Ce dificil mi se pare sa incerc sa va descriu, chiar si cu ajutorul imaginilor la indemana, aceasta experienta atat de "indepartata". Pentru voi, dar mai ales pentru mine, voi incerca macar :)
De multe ori m-ati intrebat de ce am ales acest colt de lume? Raspunsul imi vine oarecum simplu: "nu stiu, am simtit ca este ceva ce mi-am dorit sa fac dintotdeauna!" Acum, in momentul in care totul a trecut si suntem deja intorsi de acolo, ma intreb de ce nu am facut-o mai devreme? Doar prima chemare am avut-o inca de pe vremea lui "Stiati ca...?"-ul de la sfarsitul orelor de geografie. Ar fi cateva raspunsuri la aceasta intrebare, "de ce asa tarziu?", insa singurul care cred ca pune degetul pe rana si care cred ca ne impanzeste pe toti in adancul sufletului este ca... avem timp pentru multe lucruri, numai pentru visele noastre cele mai adanci, nu! Le rezolvam prin amanare! Iar eu, intr-un tarziu, cred ca am realizat ca visele nu prea mai pot astepta, ale mele cel putin!
Imaginile din acest reportaj sunt singurul lucru de pret pe care l-am "adus" cu mine inapoi si o sa vi le impartasesc, insotindu-le si de cateva amintiri! Timpul, distanta si atmosfera total diferita spala mult din amintirile cerebrale insa cele acumulate prin senzatii, nu am cum sa le uit! Pe acestea voi incerca sa vi le astern :) si nu altele!
Dar haideti va rog sa luam si niste muzica cu noi la drum, Peruana :) http://www.youtube.com/watch?v=pVrtv5OCJm0
Peru este de 5 ori mai mare decat Romania (1.300.000 kilometri patrati) - poate va produce o senzatie acest multiplu - si totusi cu doar 29 de milioane de locuitori. Nu va ganditi ca sunt rasfirati, avand la dispozitie o suprafata asa de larga, nu! Zonele imense nelocuite ale Perului sunt niste minunatii ale naturii, de o frumusete si puritate speciale - veti vedea pe parcursul jurnalului! Spaniola este limba principala, in timp ce Quechua, dialectul lor preistoric, este vorbit de nici a cincea parte din populatie, iar asta doar in anumite zone mai indepartate (nu va ingrijorati, am ajuns si acolo :). Moneda oficiala este ‘Soles’-ul, iar la momentul aventurii noastre era o paritate de 1 la 1 foarte convenabila intre 1 soles si 1 leu; asta ne-a facut toate judecatile mult mai simple!
La o ocheada asupra geografiei locului (nu ma inspira denumirea de 'tara', prin ceea ce mi-a lasat in suflet pentru mine ramane un..."loc" si sper sa simtiti si voi farmecul acestui cuvant), maiestuosii Anzi coboara prin mijlocul continentului, impartind Peru in trei regiuni: a) zona de coasta din vest, care arata ca o campie ingusta si treptat arida spre sud (desertul Atacama se afla la sudul acestei zone), b) muntii plasati regeste in mijlocul Perului si c) selva, un fel de jungla, acoperita de padurea semi-tropicala amazoniana pana la est, unde se invecineaza cu Brazilia.
Am vrut sa gustam cate un pic din toate..., si cred ca am reusit!
Civilizatiile care au trait si evoluat acolo, incepand cu cea mai veche, cam cu 9.000 de ani inaintea lui Hristos sunt Norte Chico, Chavin, Paracas, Mochicha, Nazca, Wari si Chimu.
Le confund si nu-mi sunt clare nici mie, chiar daca am fost acolo, nu pot sintetiza, intelege si diferentia mii de ani de evolutie si simboluri. Insa sentimentul existentei lor iti produce o senzatie coplesitoare, care iti ramane intiparita.
Toate au lasat in urma un tezaur imens, iar multe dintre 'comori' nu sunt inca descoperite! In ziua plecarii noastre de acolo, citeam intr-un ziar local din Lima despre o uimitoare descoperire a unui nou oras la nici 70 de km nord de capitala. Poate va inchipuiti ca fiind vorba despre Peru, organismele internationale au investit sume enorme in proiecte de cercetare si dezvaluire a trecutului!? Nu...
Revenind la civilizatii, cea a Incasilor, una dintre cele mai cunoscute (si nu doar datorita Teleenciclopediei), era in floarea existentei ei, cam cand credeti!? exact prin anii 1532, cand a fost si cucerita de spaniolii condusi de Francisco Pizzaro. Un impact imens intre doua civilizatii la stadii diferite de evolutie. Mult mai putini, insa calare si cu arme de foc, si mai ales dornici de cuceriri noi, cei cativa spanioli i-au ingenuncheat pe incasi.
Excursia ne-am planuit-o ca pe un tur de forta, dornici fiind sa ajungem si sa vedem cat mai mult (istorie, orase, muntii, jungla), insa limita legata de concediu, distantele imense intre locuri si greutatea cu care se parcurg, au lasat mare parte din acest plan inca la stadiul de dorinta neterminata.
Peru nu are trenuri, fiind imposibil sa construiesti o infrastructura in jurul unui lant muntos de 6.000 de metri care iti brazdeaza tara in doua. Singura modalitate de a te deplasa ramane autocarul care face drumuri in zig zag de 18 pana la 36 ore sau chiar zile intregi daca vrei sa ajungi de la nord-ul la sud-ul extrem al Perului. Si nu toate orasele sunt legate intre ele de drumuri.
Va dezvalui cateva mici amanunte din partea organizatorica a excursiei, poate va incurajez sa purcedeti inspre asa ceva vreodata; daca nu asta, sigur fiecare aveti o dorinta a voastra. Cheltuiala acestei aventuri, incluzand avioane (internationale si locale), hotelurile, hostelurile, restaurantele si tarabele , taxiurile, moto-taxiurile, ghizi, bilete de acces, tips-urile, toate s-au ridicat la aproximativ 10 mii roni de persoana. Cu mentiunea ca intr-un grup de 4 persoane, multe cheltuilei se distribuie la 4!
Am aterizat in Lima dupa 15 ore de zbor din Londra si am mai asteptat alte 6 ore in aeroport pana am avut zborul local catre miezul continentului, vechiul, preistoricul si legendarul Cuzco, punctul de start al aventurii noastre!
Cuzco a fost inima imperiului Inca si este poarta de intrare spre Valea Sacra, cel mai popular loc din Peru. Acolo unde se afla Machu Picchu si inca cateva atractii deosebite! Daca esti grabit si vrei sa stai doar o saptamana, asta este destinatia pe care trebuie sa o alegi!
Orasul Qosq’o (in limbajul Quechua) este o combinatie de cladiri si biserici coloniale spaniole ridicate pe invincibilele fundatii incase. Cuzco-ul a fost odata, demult, cea mai prolifica asezare a civilizatiei incase, ramanand in continuare cel mai bogat loc in vestigii arheologice si pastrand titlul de cel mai vechi oras de pe intreg continentul american.
Aterizarea in Cuzco nu a fost un eveniment lipsit de aventura, din cauza a doua motive: intai, avionul face o manevra foarte curajoasa, o intoarcere de 360 de grade in mai putin de 3-4 kilometri, pentru a se ralia la forma aeroportului stransa intre muntii inconjuratori ca intr-o galeata foarte ingusta; iar in al doilea rand, aparitia inopinata, de la primul pas pe pamant, a raului de altitudine - este totusi primul contact cu inaltimea de peste 3.300 de metri, senzatie care se manifetsa printr-o usoara ameteala deranjanta si batai iregulate ale inimii! Pentru fumatori, prima tigara este ca si inexistenta, plamanul ramanand total nemultumit de consistenta fumului.
Muntele pe care il vedeti in departare se numeste Ausangate, un munte sacru , animat de festivaluri si sarbatori religioase de-a lungul anului.
Cuzco are aspectul unui oras provincial cu un aer putin desuet si pe care l-as plasa mai degraba in urma cu 30-40 de ani decat in contemporan. Nu din cauza aspectului incas ci mai degraba datorita sentimentului de liniste atemporala care te inconjoara. Cu multe strazi inguste si care urca spre muntii inconjuratori, toate pornind din Plaza de Armas - piata centrala . Fara exceptie fiecare oras din Peru are o piata centrala cu aspect spaniol si
care se numeste intotdeauna Plaza de Armas - astfel, orientarea prin oras nefiind o problema.
Orasul are un aspect neschimbat parca de secole. A ramas acelasi precum l-au distrus si apoi reconstruit spaniolii acum cateva sute de ani, ca si cum timpul ar fi refuzat sa treaca si asteapta indreptarea unei greseli ce nu ar fi trebuit sa se intample... Manco Capac, Pachacutec, Tupac Yupanqui, Huayan Capac, sunt ultimii regi incasi, mari conducatori inainte de venirea conquistadorilor.
Amintirea le-a mai ramas acum doar prin prisma stradutelor care le poarta numele si pe care te poti pierde in visare ore in sir...
Peru, asa cum am vazut-o eu, este o tara bogata, insa cu oameni foarte saraci. Scoala si educatia sunt inca un lux, pentru ca deplasarea pe distante mari a copiilor este impedicata de lipsa mijloacelor materiale si a transportului.
Orasul "nou"
Plaza de Armas, dimineata. "La Catedral" si biserica "La Compania de Jesus" (cea din stanga), au fost construite de spanioli folosind blocurile de piatra perfect cizelate, din cele 16 forturi construite de incasi in acei munti.
La Catedral - cu picturi vechi pe peretii interiori intunecosi, una din ele infatisand orasul in timpul marelui cutremur din 1650 - localnicii sunt infatisati in timpul rugaciunii in piata centrala, implorand zeii pentru incetarea cutremurului - imaginati-va cat a putut sa dureze sinistrul!
Daca il vizitati in iunie, care este oarecum perioada de inceput a anotimpului turistic, Cuzco este un oras liber si relaxat, netulburat de vizitele europenilor si nord americanilor ale caror luni de concedii se apropie. Cu 2-5 soles achiti orice distanta cu taxiul in interiroul orasului, cu 30 de soles iti poti inchiria o camera mai mult decat decenta, iar cu 25 de soles iti permiti un pranz chiar si in locurile mai scumpe. Am intalnit acolo oameni care stateau de 6 luni de zile, opriti in loc din drumul lor pe mapamond de farmecul incontestabil al orasului.
Cuzco arata ca o galeata, cu orasul vechi asezat in mijloc si cu casele localnicilor incepand imediat de dupa zidurile pietei centrale si ajungand pana la zonele mai sarace, sus pe culmea muntelui...mii de familii traiesc acolo sus...
In fotografie se observa fundatia incasa a caselor care este cu totul diferita de restul constructiei.
Strada comerciala a Cuzco-ului, aglomerata de oameni care vin din toate satele inconjuratoare, masinile albe fiind taxiuri, intotdeauna!
Turismul este cea mai importanta sursa de venit; sa-si vanda istoria, cultura, simbolurile (toate incrustate in mici giuvaeruri) sunt tot ceea ce stiu sa faca majoritatea localnicilor.
In timp ce le pozam, doamna din dreapta (fiziologii tipice incase) cu siguranta se gandea la cum sa se apropie si sa-mi ceara un bacsis pentru poza tocmai facuta; credinta lor (iar asta am intalnit-o in mai multe parti ale lumii) este ca de cate ori cineva iti face o fotografie, ia cu el si o parte din sufletul tau, ceea ce bineinteles, trebuie rasplatit. Deci i-am dat cativa soles...:)
Mestesuguri...
...expresii ale culturii si vietii peruane.
Ori de cate ori am putut, de-a lungul acestei excursii am parasit drumurile clasice ale turistilor si am ales sa intram in viata mai putin cunoscuta a satelor, acolo unde poti vedea adevarata fata a oamenilor, departe de marketing-ul si valorile vestice patrunse de acum peste tot in lume...
Nicaieri pana la acel moment nu mai vazusem oameni atat de prietenosi si calzi, primitori si bucurosi ca le admiram tara.
Majoritatea ghidurilor turistice prezinta partea saraca a Perului ca pe o zona destul de periculoasa pentru turisti, unde localnici adunati in bande nocturne, cu pistoale la brau, vin si te buzunaresc pe tine, europeanul naiv venit in vacanta. Nimic mai fals. Daca au fost evenimente de acest gen, cu siguranta nu au fost nici mai multe si nici mai grave decat avem noi pe Calea Victoriei, de exemplu! Nimeni, niciodata nu a incercat sa ne faca vreun rau, sa
fure sau sa manifeste orice mic semn de violenta fata de noi. Asa ca mergeti linistiti, nu construiti motive ireale care sa va "ajute" in neindeplinirea a ceea ce va doriti!
Mama si copil vanzand pe strada, la sfarsitul unei zile de munca...
Ne-a luat cam 4-5 zile sa ne obisnuim cu raul de altitudine: dureri de cap, ameteli, inima batand dupa propria-i vointa, toate sunt riposte ale corpului pe care trebuie sa il lasam sa se obisnuiasca..., doar l-am adus in alta parte a lumii.
Orasul vazut de pe culmile inconjuratoare
Llamas..., sunt peste tot, cam ca oile noastre, numai bune pentru transport, carne si lana.
Saqsaywaman - de departe una din cele mai impresionante ruine cetati ale Cuzco-ului. Era imensa odata, insa azi mai putem vedea doar o sesime din maretia ei, ansamblul fiind sursa principala de piatra pentru nou venita arhitectura spaniola.
A fost construita cu cateva mii de ani inainte lui Hristos (nu am descoperit data exacta pe internet) fiindu-i destinate atat scopuri militare cat si religioase.
Ca majoritatea tuturor constructiilor incase, este inca un mister pentru lumea stiintifica cum a fost construita. Blocurile de piatra sunt atat de bine imbinate, incat nu lasa loc intre muchiile lor nici celei mai subtiri foite de hartie, fara ciment si fara alte straturi aditive. Rezistenta lor vine din imbinarea formelor si a centrelor de greutate intr-o armonie perfecta! Cum isi dadeau seama...? Nu se stie!
Precizia, ajutata de rotunjirea marginilor, folosirea unor volume si forme diferite de blocuri, usor inclinate spre interior, au facut invulnerabile aceste ziduri in fata devastatoarelor cutremure ale Americii de Sud.
Templul Tambomachay – sau altfel cunoscute drept Baile regilor Incasi – izvoarele si canalele de apa sunt functionale pana in ziua de astazi. Uitandu-ma la ele imi adusesem aminte de inundatiile bucurestene in zilele cu ploi mai abundente.
Cat de relativ este totul, la departare chiar si de mii de ani!
Unul dintre sfaturile la care tin foarte mult, si pe care vi-l dau din tot sufletul, este ca in excurii de aceasta amploare si in asemenea destinatii, sa nu va feriti de bastinasi. Chiar daca nu cunoasteti limba si chiar daca nu exista mijloace de comunicare in afara celor demult uitate (ochii, privirea, gesturile si sentimentele), veti avea foarte multe de castigat daca intrati in contact cu ei, daca le aratati ca nu sunteti doar niste tursiti de pe taramuri inaccesibile lor si din societati superioare (vorba vine).
Am avut norocul sa intalnim un om din zona care ne-a aratat in cateva ore toate locurile istorice necunoscute si nevizitate din Cuzco..., trezindu-ne sentimente ce nu pot fi prinse de aparatul de fotografiat. Am vazut serpi si pume incrustate in pietre la marginea drumului, vechi de mii de ani, fante de lumina sapata in munte, special prevazute pentru ca lumina lunii, intr-o anumita zi a anului sa cada exact pe altarul sapat in piatra, si cate si mai cate, hranindu-mi cel putin mie, acea curiozitate innascuta si ramasa in asteptare de pe vremea lui "Siati ca...?"- ul din clasa a cincea.
strada din Cuzco, pe inserate...
Plaza de Armas
Si ultima imagine din Cuzco. Un oras boem, cu farmecul lui aparte, caruia din pacate i-am putut oferi doar 4 zile, mult mai putin decat ceea ce ne-a daruit el noua in schimb...
(in episodul urmator va vom insoti intr-o plimbare prin Valea Sacra, locul sfant al Regilor Incasi - to be followed :)
